Decid EU pentru MINE

Intamplarea face ca astazi am urmarit, sau mai bine zis, am ascultat, un discurs scurt, de cateva minute (un monolog de fapt) al unei domnisoare cunoscute in Romania pentru aparitiile sale publice.

In acest discurs vorbea despre ce face judecata din om: din acela care judeca, si din acela care reprezinta tinta judecatii. Si automat m-am gandit la mine. Asta fac mereu, raportez totul la propria persoana si la modul in care (re)actionez eu.

Dar sa incep cu inceputul. Am 2 ani de cand practic meditatia in fiecare zi. Petrec cel putin jumatate de ora zilnic meditand Vipassana. Acest tip de meditatie presupune sa-ti urmaresti respiratia in prima faza pentru a capata atentia mintii, dupa care sa-ti urmaresti senzatiile din corp, fara a incerca sa le modifici. Acest tip de meditatie te antreneaza cum sa fii un bun observator, poti spune šŸ™‚ La prima vedere, pare a fi un exercitiu fizic, insa este mai mult decat atat, caci insemnatatea si utilitatea din spatele practicii incep sa devina din ce in ce mai clare pe masura ce avansezi, intr-un mod sincer fata de propria persoana.

Primul lucru pe care am reusit sa-l fac din momentul in care am inceput sa ma focusez mai mult a fost sa realizez ca eu sunt cea raspunzatoare de absolut toate cele care mi se intampla, fiindca eu sunt cea care decide in orice moment al vietii mele in ce directie ma indrept. Nu exista decizie luata de altcineva in numele meu; acest lucru nu este decat o iluzie, mascata de acordul tacit sau lipsa de reactie din momentul respectiv. Poate fi dureros sa afli ca n-ai pe cine da vina, si ca in orice moment tu esti cel responsabil.

Inca un lucru important pe care l-am realizat este acela ca pe masura ce verbalizez lucruri negative, starea mea de spirit se modifica. Ceea ce unii numest aberatii, elucubratii, sau “new age shit”, exista de fapt si se intampla in fata ochilor nostri. Suntem ceea ce gandim si ceea ce scoatem pe gura. Cu cat suntem mai pozitivi, cu atat atragem frumusetile de partea noastra, cu atat avem mai multa energie pe care sa o investim in ceea ce ne este benefic.

Si nu in ultimul rand, ceea ce m-a si determinat sa scriu aici acum, judecata pe care o aplicam gratuit. Da, mi-am petrecut o viata judecand si cantarind, impartind judecata EU, fiinta net superioara, cu toate raspunsurile la purtator. Si tot atata vreme cat am petrecut judecand, am trait intr-o bula, inconjurata de poate cei mai nepotriviti oameni pentru sufletul meu. Mi-am irosit energia proiectandu-mi fricile asupra oamenilor, propriile mele defecte, sperand ca voi primi la schimb o “izbavire” de la ale mele. Dar ce sa vezi, n-a fost asa. Mi-am pierdut prieteni datorita atitudinii afisate, i-am indepartat cu “omnistiinta” mea.

In continuare am siruri de ganduri negative, multe dintre ele orientate spre oamenii cu care interactionez, dar asta e firesc. E absolut normal, caci cu totii le avem. Modul in care actionezi dupa ce ele apar face diferenta: daca le oferi importanta si le transformi in realitati, ori daca le lasi sa dispara, la fel de firesc precum au aparut. Gandurile ca si senzatiile, apar pentru a disparea. Ele nu raman alaturi de noi o vesnicie, si ele nu “prind viata” decat daca vrem noi asta.

Vorbesc din trairile si descoperirile proprii, despre care cred uneoriĀ ca sunt neimportante, ori ca nici macar nu s-au intamplat. Poate pentru ca in jurul meu inca nu sunt atat de multi oameni care sa treaca prin procese similare mie (ori care sa fie in aceeasi etapa ca si mine), dar totusi se intampla, sa apara de nicaieri, cate un mesaj fara tinta (precum discursul de astazi), care sa-mi (re)confirme faptul ca sunt pe drumul cel bun si ca n-am luat-o razna.

Pare ciudat, dar am facut aceasta ultima mentiune pentru ca atunci cand m-am decis sa merg in prima mea tabara de meditatie, treceam printr-o perioada dificila. Mama mea, cea care mi-a stat alaturi si mi-a urmarit suferinta, a crezut (poate pentru o fractiune de secunda), ca vulnebaila fiind, ma alatur unei secte, ea nestiind ce reprezinta Vipassana. In tineretile ei a practicat putin yoga (detaliu pe care l-am aflat recent despre ea), insa cu toate acestea,Ā a avut o doza de scepticism. Atunci cand cineva iti spune ca merge intr-un loc sa stea alaturi de un grup de oameni, in tacere totala vreme de 10 zile, suna ciudat.

Poti uneori sa crezi c-o iei razna tocmai pentru ca incetezi sa te comporti ca cei din jur. Pentru ca esti singura pata de culoare din multime, esti femeia in rosu de pe strazile din Matrix. Ceva pare a nu fi in regula. Dar nu trebuie sa fie asa. Frica de necunoscut se poate transforma in dragostea de necunoscut, atata vreme cat esti decis sa continui asa cum ai inceput, cu hotarare, indiferent de ce iti aud urechile.

E de datoria mea sa nu las pe altcineva sa-mi contureze fericirea. Ā Nota catre sine: decid eu pentru mine.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*